<<El si Ea plimbandu-se intr-un parc pustiu, putin anost, dar ingrijit, cu alei curate si gazon proaspat tuns. Dupa cateva minute de tacere Eu sparge tacerea>>

EU:- Auzi draga, am intalnit alaltaieri un icioglan care era si hadamb pe deasupra. Statea cu o tabalusca in brate si foarte opsegos a intrat in vorba cu mine. Si-mi zice: “-Buna ziua domnu’! Ati vazut azi dimineatza pe orologhionul de pe turnul bisericii din centrul orasului stolul acela de ortolani cu gusa galbena? Nu e intamplator. Toate au o talcovanie. Pentru ele e un fel de hagialac. In fiecare dimineata vin. Cand incepe sa se auda zgomotul darstei din timarie se sperie si zboara de acolo. Chiar si pe mine ma sperie uneori zgomotul acela. Suna ca o explozie de ecrazita.
Nu prea ma interesa povestea baiatului. Eu eram cu gandul la altceva. Fusesem ieri la un imbroglio si actorii recitau in epanalepse. Era vorba de un iatralipt ce consulta un pacient cu o tuse ingrozitoare desi avea eupnee. Cautau amandoi intr-un vademecum cum sa trateze suferinta asta. Era o boala ciudata. Tusea nu avea aceeasi amplitudine si nici frecventa si de aceea foloseau un vobulator ca sa ii studieze caracteristicile.”