sebant.ro

       O sa imi cumpar masina! Pentru ca m-am saturat de trenuri personal murdare. Pentru ca m-am saturat de asteptat in statii. Pentru ca m-am saturat de alergat la gara. Pentru ca m-am saturat de injurat legaturi nepotrivite sau de lipsa lor. Pentru ca nu mai pot. Dar exista un aspect pentru care imi pare rau ca in curand calatoriile cu trenul vor deveni o raritate: Mersul cu Nasul! Si mai ales… mersul cu nasul cu Sageata!… Albastra! Este pur si simplu pitoresc. Este pur si simplu romanesc. Cu personalul aceasta indeletnicire este una aproape la fel de obisnuita cu a-ti lua biletul din gara, ca sa nu mai spunem ca nu este deloc profitabila… pentru ambele parti. Dar cu Sageata Albastra lucrurile stau cu totul altfel.

Prima data cand am circulat cu Sageata Albastra nici nu mi-as fi inchipuit ca se poate merge clandestin. Sa nu uitam, repet, ca ne aflam in Romania, adevarata tara a tuturor posibilitatilor.

Am fost introdus in aceasta practica de cativa colegi de munca, si ei „navetisti” ca si mine, dar mai curajosi si mai descurcareti. Si asa cum se intampla de obicei cand iei lectii de viata, nu iti trebuie un curs intreg de mers cu nasul (desi ceea ce scriu eu acuma se poate constitui intr-un manual)… ci doar puterea exemplului. Unul suficient de elocvent incat sa realizezi ca… merge… ca si cu personalul doar ca mai scump.

Prima regula si este regula de baza: Nu te sui in tren fara sa ceri voie mai intai!

Cea mai uzuala replica cu care il abordezi pe nas, pe peron, este: „Buna ziua! Asta este trenul spre … (de parca nu ar scrie chiar sub nasul tau cu litere de-o schioapa si luminate in galben)?” Apoi cobori vocea si completezi: „Nu ma luati si pe mine?” Reactiile vor fi diverse, dar se soldeaza in 90% din cazuri cu succes. Prima categorie sunt cei versati. Nu esti nici primul si cu siguranta nici ultimul. Asadar acestia te vor invita direct si iti vor indica si vagonul de care este el responsabil. Exista altii care sunt surprinsi (poate sunt nasi proaspat angajati – ca altfel nu se explica – si o patesc pentru prima data). Dar sa nu va inchipuiti ca trebuie sa le desenati exact ceea ce doriti de la ei. Le sta si lor in sange, trec repede peste aceasta faza si inteleg „rapid” (sau chiar „accelerat” si niciodata „personal”) despre ce este vorba. Tocmai au fost „botezati” de un blatist. Si aceasta a doua categorie e in regula, dar nu uita sa intrebi unde sa te sui. „Stupefiati” fiind, s-ar putea sa nu se gandeasca la acest aspect. E drept ca exista din start si categoria CFR-istului model – incoruptibil (a se citi fraier si fricos). Sunt putini, dar exista. Asta nu inseamna ca nu te lasa, dar te atentioneaza ca e riscant. Ceea ce e adevarat mai ales pentru ei. Insista sa iti cumperi bilet, caci cine stie. Dar de obicei acestia sunt „boboci” de-a binelea sau circula pentru prima data pe ruta respectiva si nu au idee despre locurile de unde supracontrolul s-ar putea sa le/iti dea bataie de cap. Daca primesti raspunsul raspicat: „Nu se poate!” Atunci e clar: nasul stie din avans ca o sa fie control. Mai bine iti iei bilet.

Alte replici folosite pentru abordarea nasilor, dar nu la fel de eficiente ar fi: „Buna ziua! Cum facem? Cumpar bilet sau va dau eu unul?”, „Buna ziua! Nu am mai avut timp sa imi cumpar bilet din gara. Nu ne putem intelege?” etc. Dar astfel de replici pot genera ulterior discutii suplimentare, nedorite. Cea mai eficienta replica ramane: „… si nu ma luati si pe mine?”

Este de asemenea important si modul in care intrebi. Absolut toate detaliile trebuie luate in considerare si bineinteles tot arsenalul de „inmuiat inima nasului” trebuie pus in aplicare. Daca ai fata de student e cel mai simplu. Prin definitie studentii sunt ocrotiti de nasi pentru ca nu au bani, mai ales daca mai sunt si caministi. Aia cu bani umbla cu masinile proprii. E bine sa arati un pic agitat, ca si cum ai fi gata sa pierzi trenul sa zambesti un pic si sa te uiti in jur cand il abordezi. Discret sa nu bata la ochi, dar suficient cat sa isi dea seama ca nici tu nu esti un novice si ca nu ii vei crea probleme. Desi actiunea de a merge cu nasul este una cu profit de ambele parti, nasul este cel care e seful. De aceea o atitudine un pic umila in fata lui poate face minuni.

Regula numarul doi care este de fapt tot regula inti reformulata: Niciodata sa nu te urci in tren daca vrei sa mergi cu nasul, fara ca acesta sa stie despre tine.

Oricat de usor de corupt sunt, probabil sanctiunile daca este prins sau reclamat sunt mari si nimeni nu isi permite sa isi piarda locul de munca pentru o spaga mica.Ce se intampla daca nu ajungi sa vorbesti cu el in avans este foarte imprevizibil. Mai ales daca sunt si alti calatori in jur. Te va tine in suspans tot drumul. Va face invariabil pe nebunul cu tine. Isi va face datoria pana aproape de capat (atentie nu pana la capat), nu te va lasa sa stai linistit, aproape ca este un fel de hartuire: „Ei ce facem? Cum nu ai bilet? Bani ai sa iti cumperi in tren? Stii ca e mai scump nu? De ce nu ti-ai luat in gara? Spune ce facem?” Si pleaca mai departe fara sa astepte vreun raspuns, pentru ca totul nu este altceva decat un rol pe care il joaca, acela de CFR-ist corect. Va mai veni de cateva ori la tine cu aceleasi texte, chiar amenintatoare: „Te dau jos!” sau „Platesti amenda!” insa vei fi surprins la un moment dat, aproape de destinatia ta finala, sa il vezi pe nas in patea cealalta a compartimentului facandu-ti un semn discret de „hai incoace”. Expresia fetei este clara. Nu trebuie decat sa ai banii pregatiti. Te duci la el, acolo unde stie deja ca e in siguranta si ii dai banii. In astfel de momente am auzit replici de genul: ”Sa nu mai faci asta niciodata.Vino sa vorbesti data viitoare jos cu mine. Daca ne reclama cineva sau ne prindea supracontrolul?” Oricum tonul vocii si mimica sunt unele complice si iti intareste convingerea ca tot drumul s-a prefact fata de tine si de ceilalti calatori.

Regula numarul trei: Mereu abordeaza-l cand e singur.

De obicei in statii nasii din diferite trenuri/vagoane se strang la o cafea pe peron in asteptarea orei de plecare. Daca ii surprinzi in acasta ipostaza e cam nasol. Din doua motive: le e frica sa nu fie reclamati de ceilalti sau ca vor trebui sa imparta spaga. Nici una din situatii nu le convine. Asa ca nu e de mirare ca la o intrebare „nevinovata” intr-un astfel de grup: „… si nu ma luati si pe mine” raspunsul nasului a fost stupefiant: „Unde sa te iau? In spate?” Asa ca fi cu ochii pe ei si cand se despart izoleaza-l pe unul si aplica regula numarul 1 🙂

Regula numarul patru: E de preferat sa ai bani potriviti.

Cuvantul cheie este „de preferat”. Daca sa zicem ca ai 50 de lei si nu trebuie sa isi pastreze decat 15 lei, nu este chiar o problema pentru unii mai indrazneti, care iti iau hartia mare pe care le-o dai tu si se duc prin compartimente sau coboara in vreo statie si schimba banii. Dar in general nu prea se face chestia asta. Este prea complicat. Implica prea multe riscuri de a fi descoperit, se poate enerva pe o astfel de situatie si atunci nu e bine. Prin bani potriviti se intelege sa ai de exemplu si cateva hartii foarte mici de un leu sa poti completa. Sunt nasi care sunt mai pretentiosi. Sunt si care nici nu se uita cat le dai. A venit unul la noi dupa ce vorbisem cu el, i-am dat banii si el foarte grav m-a intrebat: „Cat ai pus acolo?”, „30 de lei. E bine?” ii raspund eu. Brusc s-a schimbat la fata, a zambit s-a intretinut cu noi cateva zeci de secunde, ne-a intrebat daca ne e frig de la aerul conditionat, chiar ne-a sugerat alte locuri in alt compartiment mai bune, dupa care ne-a urat drum bun in continuare. Alta data dupa ce i-am dat banii, i-a numarat si singura replica a lui a fost: „Aaaaa! Deci cunosti cum merg lucrurile nu? Nu e prima data!” si a plecat. In alta situatie ma intreaba: „Ai bani?”, „Da. Cat sa va dau?”, „Cat ai?”, „12 lei e bine?”, „Pai biletul intreg este 30 de lei in gara si 40 in tren”. I-am dat 15 lei. Se poate si altfel o suma mai mica si un serviciu. Astea merg imediat dupa sarbatori (mai ales dupa cele de iarna) cand si nasilor le mai arde de o bere. „Te dai jos, intri in gara si pe stanga e un chiosc. Ia-mi si mie o bere la doza: Tuborg sau Ursus”, „Am timp ca mecanicul a anuntat ca sta aici doar un minut?”, „Tin eu trenul”. Si l-a tinut. I-am dat mai putin de jumatate din pret. Cam o treime. Si dupa ce a supt berea a venit cu chef de voba la mine, ca trenul era cam pustiu. Daca te pui bine cu ei esti print :)… ei sunt regi 🙂

Regula numarul cinci: Cum te comporti in tren. Ce trebuie sa faci si ce nu.

Faptul ca ai fost acceptat de nas in tren fara bilet nu este decat primul pas. Sunt cateva reguli de baza inauntru de care trebuie sa ti cont si pe parcursul calatoriei. In primul rand nu trebuie sa atragi atentia in nici un fel. Nu te asezi pe scaun decat dupa ce trenul a plecat sau in orice caz numai dupa ce te-ai asigurat ca nu te asezi pe locul altcuiva. De preferat sa te asezi in zone unde exista numai cate un loc, imediat dupa usa pe stanga unde exista un grup de doua locuri sau in zona toaletei. Oricum mai ferit. Iti va fi util si mai incolo cand va trebui sa tratezi cu nasul. Acesta din urma va aprecia efortul tau de a nu sta la vedere. E clar ca nu ai nici un drept prin tren pentru ca nu ai bilet asa ca in nici un caz sa emiti cine stie ce pretentii, de exemplu caldura sau aer conditionat, sa deschizi geamul sau mai stiu eu ce. Stai in banca ta, citeste, poti merge la buda pentru urgente. Dormitul nu este preferat. Nu stii niciodata cand trebuie sa ii dai banii nasului si pentru asta trebuie sa fi vigilent. De asemenea, in caz de forta majora trebuie sa fi treaz si lucid.

Regula numarul sase: Mereu te-ai urcat in ultima statie in care a oprit trenul.

In cel mai fericit caz, daca urca supracontrolul va trebui sa platesti bilet. Nu trebuie insa ca acestia sa stie unde te-ai suit tu in realitate. E suficient sa le spui ca te-ai urcat cu o statie inainte. In felul acesta pretul biletului va fi mai mic. Bineinteles ca spaga se anuleaza in acest caz. Chestia asta cu ultima statie ti se va spune explicit de cei care vor sa nu isi creeze nici lor si nici zie probleme cu supernasul.

Cineva s-a culcat in fata mea. Si el mergea fara bilet, dar probabil era obosit sau incepator. M-a luat nasul deoparte mi-a explicat: „Daca urca supracontrolul la urmatoarea statie, ca e mai mare, le spui ca te-ai urcat si tu cu ei tot acolo. Acuma du-te la colegul din fata mea si spune-i asta. Mie mi-e rusine sa il trezesc”. L-am trezit eu. Saracul, cred ca venea de pe munte ca era rupt si el si prietena lui. Avea ochii injectati, dar a fost intelegator cu mine, chiar daca l-am trezit.

Cum se plateste.

Desi este capitol separat, nu este si o regula generala. Fiecare are propria lui manevra de a nu fi observat cand ia spaga.

1. Palmat. Te cheama pe culoar inainte de statia finala, intinde mana in semn de a da noroc cu tine, tu ai banii in palma, dai noroc cu el si ii lasi banii lui. „La revedere. Sanatate”, „Multumesc. Sa traiti”. Gata
2. Daca locul de langa tine este liber si nu e nimeni in jur ii dai pur si simplu, dupa ce el se aseaza pe scaun in dreapta. Mai stati cateva secunde de vorba despre vreme dupa care va despartiti, amandoi fericiti. Gata
3. Daca vine langa tine se aseaza si incepe sa iti vorbeasca fara noima despre o legatura de tren fictiva si deschde mersul trenurilor, e clar. Pune-i banii intre foile cartii. O sa fie acoperit. Gata
4. Poti daca nu sa primesti un pliant sau ceva asemanator pe care il iei cu tine. Pui banii in el si apoi te duci cu el plin la nas. „Aoleu. Am uitat pliantul la tine. Merci ca mi l-ai adus”, „Multumesc si eu”. Gata
5. Poti intra cu el in cabina de comanda. Acolo e simplu. Nu te vede nimeni in principiu. Ii dai banii si poti primi in schimb si o lectie despre cum se conduce o Sageta Albastra. Gata
6. Poate veni la tine, iti cere biletul la control dar iti face semn cu ochiul. El va sta in asa fel incat sa obtureze alte priviri eventual indiscrete si tu in loc de bilet ii dai banii. Gata
7. Mai poti sa ii lasi pe bancheta, dupa ce din nou el se aseaza langa tine. Ii va lua el singur de acolo dupa ce in prealabil s-a asigurat ca nu il vede nimeni. Gata

De asemenea, nu exista o regula in ceea ce priveste momentul in care ii dai banii. Unii prefera la inceput pentru ca nu cumva sa le tragi teapa si sa te dai jos mai devreme. Altii nu vor sa se „manjeasca” pana nu sunt siguri ca nu mai poate sa se suie supracontrolul. Altii vin cand isi amintesc, sau cel putin asa lasa impresia. Bineinteles ca momentul oportun este acela in care totul este in siguranta: nimeni imprejur.

Mersul in grup „organizat” e foarte profitabil, dar riscant pentru nas. Si totusi se poate. Opt persoane bineinteles ca ii vor lasa mai multi bani decat una sau doua. Potentialii „inamici” din jur sunt mai departe pentru ca grupul ii impinge mai incolo. Si atunci nasul poate deveni extrem de vesel si fericit: „Bravo mai baieti. Asa va vreau ca la scoala sa veniti”.

Cea mai tare faza, de care nu cred sa mai auziti pe lumea asta am patit-o acum cativa ani cand neavand ce face intr- sambata am plecat la Alba Iulia (din Sibiu). Am zis sa vizitez si eu orasul cetate. M-am hotarat destul de tarziu si m-am dus mai intai in autogara. Ma gandeam ca am mai multe oprotunitati. Nu aveam nici una. Asa ca m-am indrepta spre gara, m-am dus destul de dezorientat la ghiseul de informatii si am intrebat cand am urmatorul tren spre Alba. Si mi-a zis ora: „11:30, linia 2”. Nu stiam cat e ceasul. Era 11:29. Am aflat chiar dupa ce mi-a inchis geamul domnisoara de la ghiseu si a anuntat la megafon: „Trenul personal spre Alba Iulia pleaca de la linia 2. Va rugam feriti linia”. Am luat-o la fuga in speranta ca il prind. L-am prins. Dar nu am mai avut timp sa cumpar si bilet. Aveam bani, eram acoperit. Vroiam chiar sa cumpar din tren. Trece nasul si ii spun ca nu am bilet. Era un nas destul de tanar, avea un ochi „tunel”, probabil de la vreo altercatie cu alti calatori. Era si foarte obosit si destul de ravasit. M-a luat tare, ca „…de ce nu am bilet?”, „… de ce nu mi-am luat?” etc. Apoi a plecat. Am ramas un pic interzis. Eu nu vroiam decat bilet. El nu cred ca vroia sa imi vanda. Trece a doua oara prin compartiment, cu aceeasi fata amenintatoare, dar cu alt text: „Stii ca nu pot sa iti dau bilet cu reducere pentru studenti in tren nu?”. Si pleaca din nou fara sa astepte vreo replica din partea mea. Nu vroiam bilet cu reducere. Nici macar nu mai eram student. Vine a treia oara, dupa inca vreun sfert de ora, la fel de ravasit si amenintator, dar cu o voce mai moale: „Ei? Cum facem?”. Intre timp imi formulasem o replica sa nu ma lase din nou cu ochii in soare. Si zic: „Pai nu stiu imi dati dumneavoastra bilet sau va dau eu unul?”, „Cum adica sa imi dai tu unul?”. I-am scos doar banii in fata. Erau vreo cincizeci de mii de lei vechi in hartii de 10.000. Cealalta hartie era de 500.000. Cam mult. Si tot el ma intreaba: „Zi cum facem?” Si i-am spus: „Pai cum ziceti”, dar de data asta i-am impins banii. Si acum urmeaza punctul culminant. Imi ia banii din mana, ii numara scoate o hartie de 10.000 din teanc si imi spune: „Pe astia i-ai inapoi, ca la Vintu trebuie sa schimbi trenul inca o statie pana la Alba Iulia si trebuie sa ii dai si nasului de acolo ceva!!!” In Vintu, de emotie, desi aveam doar 5 minute intre legaturi… mi-am luat bilet 🙂