“Stiu sa rezolv orice problema care a fost deja rezolvata” – asa sta scris pe tabla lui Richard Feynman, celebrul fizician american alaturi de alt citat celebru: “Ce nu pot crea, nu inteleg”. Dar oare in ce masura stim noi sa rezolvam problemele?
Cel mai celebru exemplu de incertitudine, in fizica si nu numai, este Heisemberg… si principiul lui… care spune, in cuvinte simple, ca nu se poate determina cu precizie si in acelasi timp, pentru aceeasi particula, pozitia si viteza ei. Simpla masuratoare si interferenta cu observatorul dauneaza demersului si afecteaza particula, aruncand-o intr-o asa numita incertitudine cuantica. Cel mult sa putem preciza functia ei de unda si sa gestionam totul in termeni probabilistici. “Functia de unda este un numar in fiecare punct din spatiu care da probabilitatea ca particula sa se afle in acea pozitie. Rata cu care se schimba functia de unda de la un punct la altul ne spune cat de probabile sunt diferitele viteze” (Stephan Hawking). Determinismul lui Laplace e subminat complet.
E un fapt stiintific deja (introdus de Richard Feynmann), acela ca Universul nu are o singura istorie, ci are toate istoriile posibile, fiecare cu o probabilitate asociata. “Trebuie sa existe o istorie a Universului in care Insulele Belize sa fi castigat toate medaliile de aur la Jocurile Olimpice, numai ca probabilitatea e cam mica” (Stephen Hawking).
La fel de incomprehensibile sunt si natura duala a luminii sau viteza universala a ei. Lumina este cand unda cand corpuscul, sau mai bine spus si unda si corpuscul, iar viteza ei este cea mai mare din univers. Nu poti prinde lumina din urma si cu atat mai putin sa o intreci, la fel cum nu are relevanta daca sursa care emite lumina se misca in aceeasi directie cu raza de lumina (de unde bunul simt ne-ar spune ca trebuie sa insumam cele doua componente ale vitezei) sau sta pe loc.
In fine, experimentele mintale einstein-iene au relevat faptul ca fara a avea o referinta, intr-un spatiu lipsit al imponderabilitatii spre exemplu, daca o nava spatiala trece neaccelerat pe langa o alta care e in repaus, doi observatori de pe cele doua nave nu vor putea cadea de acord asupra unui fapt simplu: cine se misca si cine nu. In acelasi fel, un observator aflat intr-un ascensor din spatiu, care “urca” accelerat cu 9,1 m/s pe o anumita directie va simti acelasi efect pe care il produce gravitatia asupra unui al doilea observator aflat pe Pamant.
14 Iunie 2009
Recent Comments